Începând cu sfârșitul anilor '70, printarea în 3D devine tot mai sofisticată; Skylar Tibbits, un Fellow TED, modelează următorul pas pe care îl numește printare în 4D, a patra dimensiune fiind timpul. Tehnologia ce se arată ne va permite să facem obiecte care își pot schimba forma sau se pot auto-asambla în timp. Gândiți-vă la un cub ce se formează singur sau conducte capabile să se dilate sau contracte în funcție de necesități.